Nudism şi sex în INCINTA SACRĂ

Am trăit s-o văd şi pe asta. Cum au reparat puţin autorităţile drumul de aces spre Sarmisegetusa Regia, cum au apărut tot felul de imbecili pentru care până acum drumul li se părea inaccesibil. Am fost de sute de ori la Sarmisegetusa, am văzut de toate, dar parcă aşa ceva, niciodată. O zăbălată s-a aşezat lângă Marele Sanctuar, şi-a tras pe ea costumul Evei, de dinaintea mărului cu pricina, şi ridicând mânile spre ceruri aştepta, bag samă, să pogoare ceva sfinţi s-o fecundeze. Doamne feri de o fecundare de asta, că nu ştiu ce ar fi ieşit. Sigur că sfinţii i-au întors dosul că era şi naşpa pe de-asupra şi săraca a rămas doar cu iluzia sau cu dorinţa. Mai încolo, după soarele de andezit, două balabuste se călăreau de mama focului, tot dezbrăcaţi, bineînţeles. Nu am văzut cu ochii mei intromisiunea, nici nu ştiu dacă ea era posibilă din cauza grăsimilor ce debordau din corpurile celor doi, dar ştiu că am asistat duminică la cea mai grotescă experienţă a mea din ultima jumătate de secol la Sarmisegetusa. Nesimţirea, se vede că nu are margini. Atât a celor care nu înţeleg că aceasta este INCINTA SACRĂ a dacilor, cât şi a celor care permit aceste lucruri, fiind plătiţi din bani publici tocmai pentru a le împiedica. Măi imbecililor, când mergeţi la o mânăstire vă obligă maicile să va puneţi chişchineu pe cap şi fustă lungă peste bulanele goale, şi voi veniţi aici, în templul spiritualităţii româneşti şi vă expuneţi pilozităţile şi nesimţirile gândind că doară, doară vă dă naiba vreo energie binefăcătoare. Bine că nu aţi ras şi o halbă de pişălău ca să vă luaţi şi desertul. Arză-vă blestemele dacilor şi staţi departe de Sarmisegetusa cu nudităţile voastre că s-ar putea s-o păţiţi rău de tot. Pe cei ce citesc ce am scris aici şi nu au legătură cu nesimţirea îi rog să scuze limbajul dar să ştie că . . . N U M A I P O O T ! ! !

CENUŞĂ ÎN CAP

LA PLIMBARE CU TOADER PALEOLOGU MINISTRUL CULTURII
( prietenii ştiu de ce )



Da, îmi pun cenuşă în cap. Tot mai mulţi prieteni de-ai mei îmi reproşează că am abandonat blogul. Sunt mulţi. Poate prea mulţi,la câte lacrimi am eu în dotare. Nona (sora mea cea bună) şi Cristi Şendroiu (un prieten căruia nu i-am spus niciodată că îl simt prieten, deşi aşa este) m-au adus, alături de ceilalţi, din nou, cu picioarele în "Poiana lu Nunu". Le mulţumesc din suflet şi promit să aştern mese bogate în Poiană, din care să se înfrupte cine pofteşte şi cine are sufletul deschis cu adevărat. Dacă mă iertaţi cu toţii, va spun cu adevărat că în răstimpul ăsta am fost tare ocupat. Îmbătrânesc şi timpul nu are rabdare cu mine şi atunci am vrut să o iau înaintea timpului şi am vrut să fac mai multe decât aş fi putut face. Am sădit un pom, am iubit o femeie,(de fapt eu iubesc tot timpul şi numai femei) am băut vin, am salvat un copil, am făcut 2 campanii electorale, am povestit cu ministrul culturii, am lansat o carte, am fost în America, am dat piept cu criza, am încercat să salvez un post de radio(puiul meu, Radio Color)şi mai presus de toate, am vegheat ca dacii să iasă la lumină. Cum? E greu de povestit şi timpul şi spaţiul mă împiedică să le spun pe toate dintr-o dată. Dar fiţi pe fază. Nici nu ştiţi ce pierdeţi( vorba imbecilului de Dan Diaconescu) dacă nu veţi poposi,din când în când, cu pătura, în POIANA LU NUNU.

C R A C I U N F E R I C I T ! ! !

I-am primit de Crăciun, la Radio Color, acolo unde îmi câştig pâinea de 13 ani, pe căluşarii din Costeşti. Ştiţi voi care. Ăia care de 2000 de ani calcă pe urmele lăsate în zăpadă de către strămoşii daci. După colindul SUB UMBRA MERILOR, probabil cea mai fascinantă capodoperă a folclorului de iarnă, pe care am ascultat-o şi după ce am dat pe gât, împreună, un pahar de vin( evident Burgund de Recaş, producţie 2008)i-am invitat să bată un căluşar la poalele tătucului Burebista. Au făcut-o cu atâta energie de parcă ar fi fost primul lor joc din anul acesta. La anul vă invit pe toţi să închinaţi un pahar alături de ei şi după aia să ieşiţi în gerul Orăştiei, să-i vedeţi în toată minunăţia lor. Veţi pleca de acolo cu siguranţă mult mai bogaţi.

ÎMPREUNĂ VOM CONDUCE AMERICA LUI OBAMA

AMERICA, AMERICA ! ! !

Am revenit in America dupa fix un an. Am gasit totul asa cum am lasat. Mai putin restaurantele care sunt goale si magazinele care sunt cam pustii. Criza economica isi arata mai bine coltii ca niciunde. Americanii se tem de ea ca de dracu si chiar daca raza lor de speranta, care este Obama, promite in dreapta si stanga, americanul de rand recepteaza semnalul ca trebuie sa stranga cureaua. Dar dincolo de toate acestea America ramane America. Libertatea de a te misca asa cum doresti, de a vorbi ceea ce vrei sa vorbesti, de a iubi pe cine doresti(asta cu iubirea o stiu de la Radu, ca sa nu dam nastere la interpretari). O conditie ti se pune insa. In orice ai intreprinde sa nu deranjezi pe nimeni din jurul tau. Si astfel poti trai fericit pana la adanci batraneti. AAAA, am uitat mai este o conditie, banul, dolarul,verzisorul, pe care daca nu-l ai, esti cam pe langa problema numita America pe care iti ramane sa o pipai doar cu privirea. Asa ca, acasa e mai bine. Chiar daca nu poti vorbi ceea ce vrei sa vorbesti, chiar daca nu poti iubi pe cine doresti, tot acasa e mai "cool" sa traiesti. Sa dea Cel De Sus sa ne revedm cu bine. Si apropo de iubirea din America. Va spun un secret. Le-am iubit pe Whoopy Goldberg si pe Joody Foster. Da nu ziceti la nimeni.