Am urcat la Sarmisegetusa în noaptea de Sânziene. A fost fain de tot. Nu a fost lume atât cât mă aşteptam. Povestea cu noaptea asta, în care flăcările joacă pe comori credeam că va scoate din casă mai mulţi scormonitori. N-a fost să fie. Doar câţiva căutători de energie stăteau cuminţi la poarta de vest, fără gunoaie, fără gălăgie, fără ostentaţie, doar contemplând şi rugându-se fiecare după credinţa sa. În rest linişte. Jandarmii la datorie, câţiva ziarişti, în căutare de senzaţii tari şi... beznă. Un întuneric atâta de frumos şi de liniştit cum nu am mai văzut de mult. Am bătut toată Incinta Sacră la orb, fără lanternă şi am făcut câteva sute de poze. Cu toate că, mai de frig, mai de plăcere am ras câteva guri de vinars, nu m-am împiedicat niciodată chiar dacă nu vedeam nimic în jur. Şi după ce am dat turul Incintei am avut o revelaţie. Aceea că sunt acasă la mine unde când se ia curentul, ştiu fiecare colţişor fără să mă împiedec. Şi tare m-am bucurat. Şi am mai luat o gura de vinars după care am luat drumul către casă. Pe drum însă, ce să vezi? Înainte de Costeşti cu vreo 2 km drumul era barat chiar într-o curbă cu două panouri de sârmă, mari cât casa. Cine le-o fi pus acolo şi de ce? Unii zic că poliţia, alţii că jandarmii, alţii că tocmai căutătorii de comori. Ce-i drept este că toţi dau din umeri, nimeni nu ştie nimic cum de noaptea pe la 3 au apărut ditamai panouri în mijloc de drum. Măi să fie! Poate ştie unul dintre voi, cei care mai daţi din când în când pe la Poiana lu Nunu.
3 comentarii:
Ce bine că,în sfârşit, aţi revenit cu postări!!
Draga Nunule, de cadn pandeam blogul tau - doar doar mai scrii ceva de pe meleagurile acelea!
Multumesc pentru ca ne-ai impartasit cateva clipe din Sanzienele petrecute la Sarmis!
Care este costumul Preotului Deceneu?
Trimiteți un comentariu