CAŢAVENCU ŞI SARMISEGETUSA

Primesc un telefon. Băăăă, ai apărut în Caţavencu. Mi s-au înmuiat genunchii. No, m-or luat şi ăştia în tăbârcă. Fug la chioşc. N-o venit, că la noi, în comuna electrificată Orăştie, vine mai încolo. Fug înapoi la Radio Color, acolo unde lucrez eu oficial. Intru pe net. Nimic. Bat numele meu la search, în toate felurile în care s-a scris de când e neamul ăsta cu nume încurcat. Tot nimic. Sun la Deva. Ia mă Caţavencu. I bai, că mi-o trag ăştia de nu mă văd. Şi aştept. Şi mailurile încep să curgă dintr-o dată. Felictări băăăă, eşti în Caţavencu. Dau replay. Da ce au şi ăştia cu mine ? I de bineeee fraiere, vine răspunsul de la Botoşani. Vine şi pretenu de la Deva cu telefonu lui. Felicitări, ai scăpat ieftin. Or zis la sfârşit că eşti apucat da în rest totul e ok. Vine şi chioşcăreasa de la colţ toată asudată. Domnu, o venit, uitaţi că vi l-am adus, că v-am văzut tare speriat. Răsfoiesc, citesc. De 2 ori. Şi încă odată după ce văd semnătura ITM adică Ioan T Morar. Nu-mi vine să cred. Ironicul, mucalitul, miştocarul de Morar scrie de bineeee ? I pasă de Sarmisegetusa ? Apreciază că sunt un apucat ? Nu se poate. Înseamnă că am intrat în altă lume. În una normală în care mai există oameni adevăraţi. Mulţam fain Ioan T Morar !!!! Să ştii că prin ce ai scris şi mai ales cum ai scris, acolo în Munţii Orăştiei ţi-ai câştigat un prieten. Unul adevărat care te va primi totdeauna cu braţele deschise, cu sticla de vinars în dreapta şi cu slana în stânga. Pentru că meriţi.
Citiţi şi voi şi miraţi-vă ca şi mine.
Rugămintea unui dac

Se numeşte, oficial, Vladimir Brylynski şi se consideră dac: „Sînt dac pînă la moarte şi dincolo de ea. Nu vreau să schimb lumea, ci doar să-i atrag atenţia atunci cînd o ia razna“, zice el pe blog-ul personal, Poiana lui Nunu, pentru că nimeni nu-i zice pe numele oficial, ci pe cel de prieten, Nunu. Ceea ce face el mi se pare extraordinar şi nu ştiu mulţi oameni care să fie atît de dăruiţi unui subiect, unei teme, unui loc. Pentru că Sarmizegetusa Regia, deşi e în patrimoniul UNESCO, nu e păzită, Nunu şi-a luat el această misiune. Înarmat cu un toiag, "dacul" stă de pază la Sarmizegetusa, e şi ghid, e şi jandarm.Şi nu ia nici un ban pentru asta. O face din pasiune.

Nu primeşte nici un sprijin de la Ministerul Culturii şi al Patrimoniului Naţional (aşa se numeşte acum!), nici de la autorităţile locale. În ciuda acestei indiferenţe, Nunu Brylynski apără „incinta sacră a dacilor“ de tot felul de pîngăritori. Iată un fragment dintr-o scrisoare deschisă a acestui apărător, la propriu şi la figurat, al Sarmizegetusei Regia: "Închinaţi-vă cui doriţi! Invocaţi toţi zeii in care credeţi, luaţi toată energia pe care credeţi că o găsiţi în acele locuri, dar lăsaţi monumentele în pace! Sub semnul iubirii faţă de acest loc, veniţi şi distrugeţi, în numele credinţei voastre, dar de fapt nu sînteţi decît nişte bieţi farisei, care sînt departe de iubirea adevărată faţă de istorie, de strămoşi şi de pămîntul natal". În lipsa unor fonduri şi a unei preocupări serioase, e bine că Sarmizegetusa, repet, aflată în patrimoniul UNESCO, are parte de un asemenea "apucat" care o apără.




http://www.catavencu.ro/rugamintea_unui_dac-13342.html