A FOST DAC FEST

La început a fost un vis. Unul, poate, prea indrazneţ. E criză, sunt orgolii şi patimi. Apoi visul a devenit realitate. O echipa tînăra, cu entuziasm cu carul, în care eu eram cel mai bătrân, s-a pus pe munca. Şi a muncit şi a muncit şi s-a ajuns la ziua cea mare. Dac Fest se naştea ! Cu toată opoziţa unora. Unii dintre aia, cu ouă cam mari. Şi se naştea timid, cu lume puţină, cu stângăcie, cu afişe nepuse până vineri, ziua începerii festivalului, dar cu multa căldură, cu vreme frumoasă cu balmoş, cu tocana de miel şi sloi, cu ţuică de 20 de ani, cu vin şi cu fete frumoase. Sambătă însă, totul a strălucit. Concursul sica de aur, demonstraţiile de tir cu arcul, tabăra militară, demonstraţia de luptă dintre daci şi romani, cântările Casandrei şi a lui Piţiş. Şi la sfârşit focul de tabără, care a ridicat la cer flăcările bucuriei de a fi reuşit ceva extraordinar. Şi peste toate astea, dincolo de orice aşteptare, mai strălucitoare ca niciodată şi mai fascinantă, TERRA DACICA AETERNA. I-am privit pe aceşti oameni de multe ori în ultimii ani şi am stat în preajma lor, dar nu în mijlocul lor din cauza diferenţelor de păreri în ceea ce priveşte romanizarea. Eu nu voi putea în ruptul capului să accept vreodată romanizarea iar ei, majoritatea arheologi sau istorici o ştiu pe a lor una şi bună. Cu toate astea, de fiecare dată, am găsit punţi de comunicare şi chiar am stabilit prietenii unele dintre ele fiind condamnate la a fi pe viaţă. Acum la Dac Fest nu am mai avut ce face. Cand am văzut entuziasmul cu care lucrează, când am văzut transpiraţia care curgea pe ei, când i-am văzut în lupta aprigă de pe platoul Costeştilor, când i-am văzut sângerând şi zâmbind, când i-am văzut cum trec prin foc asemenea zeilor, mi-am zis că sunt cam nebuni şi că eu, Nunu Nebunu nu pot sta departe de ei la infinit. Şi…… m-am înscris în rândurile lor. M-au primit cu braţele deschise. Iar eu am intrat cu lacrimi în ochi. A fost bucurie şi de o parte şi de alta. Eu am promis că o să fiu un dac ascultător în luptă, iscusit în negocieri, şi că o să pun umărul unde şi când este nevoie. Sigur că diferenţele de păreri în ceea ce priveşte exclusiv romanizarea, vor rămâne, dar ele, fără a fi rezolvate în totalitate, vor fi dezbătute mai mult decât prieteneşte.

D A C F E S T

Vreti sa aflati cum beau dacii? Vreti sa vedeti cum si ce mancau ei? Vreti sa-i vedeti la lupta sau la petrecere? Vreti sa vedeti cat de frumoase erau femeile dacilor ? Pai ce mai asteptati ? Dati fuga la Costesti si veti vedea toate astea la un loc. Beti ca dacii, mancati ca dacii, luptati-va alaturi de ei si mai ales iubiti ca dacii. Si nu va mai uitati in cartile de istorie si nici la filmele lui Nicolaescu. Burebista nu a starpit viile. Vinul va curge in valuri la Costesti, mieii se vor rasfata la foc iar femeile va vor zambi din toate colturile. Cine rateaza asta are cu adevarat de pierdut. Cine nu rateaza, castiga.

DacFest
„Sub semnul lupului”

Editia I
Costesti – 2010


Festival de cultura, civilizatie si traditii dacice




PROGRAMUL FESTIVALULUI










VINERI – 24.09.2010

Municipiul ORASTIE, ora 10.00

PARADA ÎN COSTUME MILITARE ANTICE
 Procesiune la „Stindardul Dacilor”
 Intrarea în Cetate (deplasarea soldatilor daci si romani spre Catedrala, prin centrul vechi al municipiului Orastie)
 Procesiune la statuia „Burebista”
 Simularea unui conflict militar între daci si romani

Comuna ORASTIOARA DE SUS – PLATOUL COSTESTI – Centrul de Agrement pentru Tineret
Ora 11.00
 Deschiderea festivalului (mâncaruri traditionale, produse mestesugaresti)
Ora 12.00
 Tabara militara antica
 Ateliere Terra Dacica Aeterna (tir cu arcul, aruncarea sulitei, duel cu sabia, exercitii militare, ritualuri antice, prezentarea costumelor militare antice, atelier de olarit, atelier de fierarie, expozitii)
Ora 15.00 – 17.00 – Sala de conferinte a Centrului de Agrement pentru Tineret – Masa rotunda cu tema „Punerea în valoare a patrimoniului cultural din muntii Orastiei”
Ora 19.00
 Teatru, muzica (Interpretarea unor texte antice, Concert muzica folk – Daniel Avram)



SÂMBATA – 25.09.2010

Comuna ORASTIOARA DE SUS – PLATOUL COSTESTI – Centrul de Agrement pentru Tineret
Ora 10.00 – Deschidere festivalului (ziua a II-a)
Ora 11.00
 Tabara Militara Antica
 Ateliere Terra Dacica Aeterna (tir cu arcul, aruncarea sulitei, duel cu sabia, exercitii militare, ritualuri antice, prezentarea costumelor militare antice, atelier de olarit, atelier de fierarie, expozitii)
Ora 12.00
 Intrecere intre Aparatorii Cetatilor – Trofeul „Sica de Aur”
Probe: Aruncarea sulitei; Arcasul dac; Aruncarea bolovanului; Trasul frânghiei; Aruncarea ciomagului; Taierea busteanului; Bratul de Fier.
Ora 16.00
 Aplicaţii militare;
 Simularea unui conflict militar între daci si romani (Terra Dacica Aeterna)
ORA 19
 Muzica si dansuri populare autentice (Calusarii din Orastioara de Sus, Zânele Zalaului, Recital de muzica populara autentica: Casandra Hausi si Nicolae Pitis)
Ora 20.30
 APRINDEREA FOCULUI SACRU





DUMINICA – 26.09.2010
GHIDAJ SPECIALIZAT LA CETATILE DACICE
Ora 10.00
Excursii la cetatile dacice: Costesti, Blidaru si Sarmizegetusa (ghidajul este realizat de profesionisti din domeniul culturii, istoriei si arheologiei)


VA ASTEPTAM


Proiect finantat de
Autoritatea Nationala pentru Sport si Tineret


ORAGANIZATORI:
Directia Judeteana pentru Sport si Tineret Hunedoara
Institutia Prefectului Hunedoara
Primaria comunei Orastioara de Sus
Directia Judeteana pentru Cultura si Patrimoniul National Hunedoara
Directia Silvica Hunedoara
Asociatia “Terra Dacica Aeterna”
Asociatia “Dacia Revival International”
Asociatia non profit L&C Consulting
Inspectoratul Scolar al Judetului Hunedoara

CREDIT PENTRU ATTILA ! ! !

Imagine pe cale de dispariţie


Prefectul de Hunedoara este Attila Dezsi şi unul dintre obiectivele efemerei şederi în fruntea judeţului este readucerea normalităţii la Sarmisegetusa. A făcut ce a făcut şi a reuşit să-l aducă de la Bucureşti pe ministrul culturii Kelemen Hunor. Nu la Deva pe covor roşu, ci la Sarmisegetusa, acolo sus, în creierul munţilor. Aici s-au făcut promisiuni. Nu sunt primele. Au mai călcat miniştri pe cărările capitalei dacilor şi, la fel, au facut promisiuni. De realizat nu s-a realizat nimic. De data asta insă, cred ca avem de a face cu altceva, cu un altfel de promisiune. Cu una care se respecta. Se zice că până la sfarsitul lunii mai, betoanele hidoase din mijlocul Incintei Sacre, vor dispărea. La fel si vagoneţii sub care ascundem acum gunoaiele lasate de turişti. Daca asta se va intampla, atunci avem de a face cu o premieră. Un început cu adevarat serios, care va da tonul şi la alte cosmetizări de bun simţ la Sarmisegetusa. Deja, şinele de cale ferata ingusta abandonate acolo de vreo 30 de ani au dispărut. Dar nu din ordinul cuiva. Ci pur şi simplu, aşa, că s-a aflat ca ele nu sunt în gestiunea nimănui. Şi au dispărut. Pentru că erau folositoare, fie să susţină via cuiva, fie să armeze ceva construcţii care se fac prin zonă. Că aşa-i la români. Betoanele încă au rămas, dar aşteptam eventul. Până atunci, prefectului Attila, echipei sale şi ministrului Hunor, tot sprijinul şi toată consideraţia pentru intenţie. Mai ales că îmi stăruie în minte replica de 1000 de puncte a ministrului, la revolta mea, cum că, vestigii dacice stau îngropate sub vegetaţie de 2000 de ani. Atunci, el, senin şi spiritual din cale afară, a replicat fără a rumega prea mult... Eu nu am de unde să ştiu asta pentru că noi am venit aici numai de 1000 de ani... Vă rog să mă credeţi că, atunci, am avut senzaţia că soarele este gata să răsară şi la Sarmisegetusa Regia. Până atunci tot creditul pentru Attila, pentru Hunor, pentru Borbely, din partea veritabilului daco-român liber, Brilinsky, cei care pot salva Sarmisegetusa de la pieire. Aşa să ne ajute Zamolxe, pe toţi, indiferent de naţie ! ! !

CAŢAVENCU ŞI SARMISEGETUSA

Primesc un telefon. Băăăă, ai apărut în Caţavencu. Mi s-au înmuiat genunchii. No, m-or luat şi ăştia în tăbârcă. Fug la chioşc. N-o venit, că la noi, în comuna electrificată Orăştie, vine mai încolo. Fug înapoi la Radio Color, acolo unde lucrez eu oficial. Intru pe net. Nimic. Bat numele meu la search, în toate felurile în care s-a scris de când e neamul ăsta cu nume încurcat. Tot nimic. Sun la Deva. Ia mă Caţavencu. I bai, că mi-o trag ăştia de nu mă văd. Şi aştept. Şi mailurile încep să curgă dintr-o dată. Felictări băăăă, eşti în Caţavencu. Dau replay. Da ce au şi ăştia cu mine ? I de bineeee fraiere, vine răspunsul de la Botoşani. Vine şi pretenu de la Deva cu telefonu lui. Felicitări, ai scăpat ieftin. Or zis la sfârşit că eşti apucat da în rest totul e ok. Vine şi chioşcăreasa de la colţ toată asudată. Domnu, o venit, uitaţi că vi l-am adus, că v-am văzut tare speriat. Răsfoiesc, citesc. De 2 ori. Şi încă odată după ce văd semnătura ITM adică Ioan T Morar. Nu-mi vine să cred. Ironicul, mucalitul, miştocarul de Morar scrie de bineeee ? I pasă de Sarmisegetusa ? Apreciază că sunt un apucat ? Nu se poate. Înseamnă că am intrat în altă lume. În una normală în care mai există oameni adevăraţi. Mulţam fain Ioan T Morar !!!! Să ştii că prin ce ai scris şi mai ales cum ai scris, acolo în Munţii Orăştiei ţi-ai câştigat un prieten. Unul adevărat care te va primi totdeauna cu braţele deschise, cu sticla de vinars în dreapta şi cu slana în stânga. Pentru că meriţi.
Citiţi şi voi şi miraţi-vă ca şi mine.
Rugămintea unui dac

Se numeşte, oficial, Vladimir Brylynski şi se consideră dac: „Sînt dac pînă la moarte şi dincolo de ea. Nu vreau să schimb lumea, ci doar să-i atrag atenţia atunci cînd o ia razna“, zice el pe blog-ul personal, Poiana lui Nunu, pentru că nimeni nu-i zice pe numele oficial, ci pe cel de prieten, Nunu. Ceea ce face el mi se pare extraordinar şi nu ştiu mulţi oameni care să fie atît de dăruiţi unui subiect, unei teme, unui loc. Pentru că Sarmizegetusa Regia, deşi e în patrimoniul UNESCO, nu e păzită, Nunu şi-a luat el această misiune. Înarmat cu un toiag, "dacul" stă de pază la Sarmizegetusa, e şi ghid, e şi jandarm.Şi nu ia nici un ban pentru asta. O face din pasiune.

Nu primeşte nici un sprijin de la Ministerul Culturii şi al Patrimoniului Naţional (aşa se numeşte acum!), nici de la autorităţile locale. În ciuda acestei indiferenţe, Nunu Brylynski apără „incinta sacră a dacilor“ de tot felul de pîngăritori. Iată un fragment dintr-o scrisoare deschisă a acestui apărător, la propriu şi la figurat, al Sarmizegetusei Regia: "Închinaţi-vă cui doriţi! Invocaţi toţi zeii in care credeţi, luaţi toată energia pe care credeţi că o găsiţi în acele locuri, dar lăsaţi monumentele în pace! Sub semnul iubirii faţă de acest loc, veniţi şi distrugeţi, în numele credinţei voastre, dar de fapt nu sînteţi decît nişte bieţi farisei, care sînt departe de iubirea adevărată faţă de istorie, de strămoşi şi de pămîntul natal". În lipsa unor fonduri şi a unei preocupări serioase, e bine că Sarmizegetusa, repet, aflată în patrimoniul UNESCO, are parte de un asemenea "apucat" care o apără.




http://www.catavencu.ro/rugamintea_unui_dac-13342.html