duminică, 28 octombrie 2007

Brăţările de aur, punct de referinţă al istoriei Daciei

Motto : „Îi iert pe toţi aceia care mi-au făcut rău mie personal dar nu o să-i iert niciodată pe cei care au făcut rău istoriei”.

David Prodan

Dintre subiectele istoriei Daciei care au suscitat atât atenţia lumii ştiinţifice cât şi atenţia atenţia opiniei publice, în ultimul an, fără îndoială că subiectul brăţărilor dacice se detaşează considerabil. Prin eforturi remarcabile în ultimii doi ani, autorităţile române, respectiv poliţia şi parchetul au reuşit spectaculoase identificări şi recuperări a unor obiecte de patrimoniu a căror valoare este inestimabilă şi care aşează într-o lumină şi mai favorabilă civilizaţia dacilor. Dincolo de spectaculozitatea recuperării de către autorităţile române a deja celebrelor brăţări de aur, trebuie să privim clar, lucid şi, mai ales, competent la integrarea acestora în contextul istoric.

De ce sunt aceste brăţări aşa de importante? În primul rând pentru faptul că ele sunt din aur. De aproape 10 ani de zile, Fundaţia „Dacia Revival” se străduieşte să aducă la lumină fascinanta civilizaţie a strămoşilor noştri daci. Puternica spiritualitate a dacilor, puterea lor militară şi economică, prezenţa activă şi semnificativă în crearea zonelor de influenţă ale Europei antice sunt subiecte care au fost dezbătute cu precădere în ultimul deceniu. În tot acest timp s-a uitat sau, după caz, s-a omis că toate aceste atribute ale civilizaţiei dacice nu erau posibile dacă nu ar fi fost dublate de o substanţială prezenţă a aurului. Se ştie - şi acest lucru nici nu mai trebuie demonstrat - că toate marile civilizaţii ale lumii s-au format, fără nicio excepţie, doar acolo unde a existat un drum al aurului. Oricât de numeros şi oricât de viteaz ar fi fost un popor şi oricât de buni conducători ar fi avut, fără o bază economică determinată de aur, acel popor nu a reprezentat decât o prezenţă meteorică în istoria antichităţii.

O parte a lumii ştiinţifice avea deja sădită ideea că dacii nu prelucrau aur, idee vehiculată de personalităţi ale istoriei noastre contemporane chiar şi atunci când brăţările deveniseră o certitudine. Pentru cei care susţineau această idee eronată şi pentru cei care încă o susţin (a se vedea cazul profesorului Constantin Preda), şocul apariţiei brăţărilor de aur a fost prea mare. Era greu de admis că lucrări ştiinţifice -considerate de referinţă până în acel moment - cercetări de o viaţă a unor prestigioşi istorici vor fi date peste cap de apariţia brăţărilor. Ca de atâtea ori, dogmele istorice trebuiau păstrate cu sfinţenie împotriva oricăror noi descoperiri. Şi totuşi, de data aceasta, adevărul este gata să învingă definitiv dogmele. Absolut toţi cercetătorii care au studiat pluridisciplinar, în amănunţime şi aprofundat, aceste brăţări, au ajuns la concluzia că ele sunt autentice şi că aparţin spaţiului dac în faza lui de maximă înflorire. De cealaltă parte, nici unul dintre cei care susţin dintr-un motiv sau altul varianta falsului, chiar cercetători reputaţi fiind, nu au studiat brăţările. Şi atunci, trebuie să admitem că este un examen major de probitate morala şi indispensabilă unor relaţii bazate pe dreptate şi adevăr de a nu condamna nimic înainte de a înţelege, de a nu da vedicte înaite de a cerceta. Este dreptul oricui să-şi dea cu părerea într-un domeniu sau altul, numai că în acest caz nu este vorba nici de fotbal, nici de agricultură şi nici de femei, domenii în care tot românul se crede as. Aici este vorba de propria noastră istorie, de propria noastră identitate şi nu ar trebui să existe loc de speculaţii. Cercetările specialiştilor au jalonat drumul spre verdictul autenticităţii cu câteva argumente solide pe care le trecem în revistă în rândurile următoare.

De-a lungul timpului, cercetările arheologice au scos la iveală - în marea lor majoritate pe teritoriul transilvan - 30 de brăţări spiralice de argint. Toate au fost extrase din straturi de cultură dacică, fapt autentificat de rapoartele arheologice întocmite la vremea respectivă, de analiza pieselor descoperite împreună cu ele, precum şi de analiza stilistică. Descoperite pe parcursul a mai bine de 100 de ani de cercetări, ele au fost studiate la un loc, în amănunţime, de către regretatul istoric Florin Medeleţ, unul dintre puţinii istorici care au intuit, cu mult timp în urmă, posibila existenţă a unor brăţări similare din aur. Între aceste brăţări de argint şi cele de aur, descoperite în Munţii Şureanu, practic nu există diferenţe decât dacă este să ne referim la metalul din care ele sunt confecţionate.

În urma expertizării şi a studierii primelor 6 brăţări de aur de către dr. Barbara Deppert Lippitz, pe de-o parte, cât şi de către dr. Ernest Oberlander Târnoveanu, pe de altă parte, a reieşit o concluzie comună edificatoare. „În ciuda faptului că brăţările au apărut oficial în momente diferite, ele au elemente comune vizibile şi reale şi anume tehnica, modul de decorare, stilul în general. Dincolo de variaţiile de decor care sunt inerente şi surprinzător de mari, având în vedere că artiştii care au realizat brăţările au folosit un număr mic de elemente decorative, ele sunt, în ultimă instanţă, identice. Ca tehnică primară, este vorba despre baterea la rece a unor lingouri de aur. În prima fază au fost realizate, prin batere, protomele stilizate, reprezentări a unor capete de animale, lup sau şarpe, prezentând în continuarea lor stilizarea după caz a blănii sau a solzilor, iar apoi s-a trecut la realizarea spiralei. Ulterior s-a procedat la poansonarea palmetelor, reprezentări vegetale asemănătoare la o primă vedere dar diferite de la una la alta, dacă este să privim detaliile, iar în ultima fază, spiralele au fost rulate pe un tambur de lemn pentru a li se da forma definitivă, plurispiralică.

În faza finală, meşterul a recurs la dalta gravorului cu care a realizat elementele lineare, precum gura, marginile, liniile şerpuite care pot indica blana sau, după caz, pielea animalului reprezentat, sau alte elemente de decor. Cu alte seturi de poansoane au fost realizate ochii şi perlele care decorează marginea sau centrul brăţărilor. În ciuda unei tehnici foarte simple, prin îndemânare şi fantezie, autorii brăţărilor au realizat opere deosebite care impresionează pe orice privitor, indiferent de gradul de pregătire artistică şi indiferent de cunoştinţele pe care le are despre arta bijutierilor.

Observând atent urmele lăsate de unelte ca şi combinaţia elementelor decorative, se poate spune că ele sunt tipice pentru tehnicile bijuteriei antice. Se regăsesc şi pe brăţările de argint şi, mai mult decât atât, ele nu mai sunt astăzi în folosinţă niciunde în Europa. Ele au fost abandonate de mult pentru că, de-alungul anilor

s-a trecut la tehnici mai sofisticate precum laminarea şi, în acelaşi timp, bijutierii şi-au pierdut treptat creativitatea prin folosirea unor şabloane, a unor modele stas care nu mai cereau din partea lor rezolvarea unor situaţii de a realiza unicate”.

Este clar, deci, forma lor, stilul artistic, tehnologia de prelucrare sunt identice, iar un presupus falsificator, utilizând o tehnică dispărută de secole, cea a baterii la rece a aurului, ar fi trebuit să aibă în mână pe fiecare pentru a executa o reproducere, ceea ce este, practic, imposibil. Cel mai concludent exemplu îl constituie „Mica Pariziană”, o brăţară spiralică de aur, dintre cele recuperate, care are o soră geamănă din argint, într-un muzeu din Viena, dar aceasta nu a fost niciodată expusă publicului larg, deci ea nu putea fi reprodusă.

Un alt argument este adus de către acelaşi reputat istoric, doctor Ernest Oberlander Târnoveanu, şeful Cabinetului Numismatic şi Tezaur din cadrul Muzeului Naţional de Istorie, care demonstrează clar că patina cu care sunt acoperite aceste brăţări este rezultatul unei îngropări prelungite în pământ de mii de ani. Tot domnia sa aduce ca argument de netăgăduit în favoarea autenticităţii, pe lângă multe altele, rezultatele profesioniste din laboratorul Institutului de Fizică Nucleară Măgurele, care indică precis provenienţa aurului din care sunt confecţionate brăţările ca fiind din Munţii Apuseni, zona Brad - Valea Arieşului. Cercetările ulterioare întreprinse de arheologi, istorici fizicieni, chimişti, antropologi şi etnologi, au venit să confirme toate aceste argumente aduse în discuţie.

O mărturie deosebit de importantă vine tocmai din partea celui care a dezgropat, efectiv, aceste brăţări, un localnic din Munţii Şureanului. Angajat cu ziua de către căutătorii de aur, care se dăduseră drept speologi în legalitate, acesta afirmă că, deasupra gropii în care erau depozitate brăţările, creşteau doi fagi care aveau aproximativ 40-50 de ani. Deci, îngroparea cea mai recentă ar fi trebuit să aibe loc cu mult înaintea naşterii pseudobijutierului care este invocat drept confecţioner al falsurilor.

Toate aceste dovezi vin să infirme definitiv teoria şubredă a falsului brăţărilor şi să deschidă drumul către o studiere atentă şi profesionistă a acestora. Avem suficient de mulţi şi valoroşi istorici şi arheologi care să desăvârşească aceste studii. Trebuie doar, să fie lăsate la oparte rivalităţile şi mai ales orgoliile atât de prezente în lumea istorică românească.

Revenind la cel puţin bizara teorie că dacii nu prelucrau aur, trebuie să precizăm că în mare măsură ea s-a format şi s-a întărit datorită concluziilor la care s-a ajuns în cercetările arheologice de la Roşia Montană, pentru care s-au cheltuit nu mai puţin de 9 milioane de dolari şi în urma cărora s-au decretat aberant că : exploatările aurifere datează din perioada romană şi că nu s-au găsit vestigii dacice pe acele locuri. În realitate, aceste pripite concluzii sunt cauzate de interesele economice ale celor care vor să înceapă exploatarea cât mai repede şi cărora dacii, odată certificaţi ca exploatatori ai aurului în acea zonă, le-ar fi încurcat şi mai rău socotelile. Şi atunci, mult mai simplu şi mai eficient le-a fost celor de la Roşia Montana să-i „şteargă” pe daci din acele locuri, cu două propoziţii absolut aberante. Numai că împotriva acestui act s-au ridicat voci competente care desfiinţează teoriile fabricate de Gold Corporation. Cercetătoarea Beatrice Cauet din Toulouse a datat cu carbon 14 - materie organică recoltată din galerii ca aparţinând secolului I î.H. - dovedind o intensă exploatare dacică. Eminentul istoric dr.Horia Ciugudean, un fin şi competent cunoscător al câmpului arheologic de la Roşia Montană, afirmă, prezentând dovezi de necontestat în urma cercetărilor sale, că aurul din minele de la Cârnic a îmbogăţit tezaurele lui Burebista şi Decebal. La fel, profesorul dr.Ioan Piso, directorul Muzeului de istorie al Transilvaniei, susţine cu fermitate şi cu argumente, continuarea cercetării arheologice în zonă, până la fireasca descoperire a vestigiilor dacice.

Mai mult, lipsa descoperirilor dacice în exploatarea minieră de la Roşia nu reprezintă un argument atâta timp cât în arheologia minieră este o regulă că exploatările unei epoci şterg aproape complet urmele exploatărilor ulterioare.

Şi, ca un corolar al tuturor acestor afirmaţii, intervine declaraţia expertului german Barbara Deppert Lippitz, o autoritate unanim recunoscută pe plan european,

cea care, prima, a cercetat brăţările de aur descoperite în Munţii Şureanului: „Voi, românii, aveţi o istorie de peste 6 mii de ani scrisă în aur. Însăşi identitatea voastră a fost scrisă în aur. În tezaurul Muzeului Naţional de Istorie puteţi să vă regăsiţi identitatea privind cronologic importantele descoperiri în aur de-a lungul a 6 milenii. Nu înţeleg de ce trebuie să vă căutaţi

identitatea prin alte ţări sau muzee ale lumii când o aveţi aici, aproape de voi, şi ea trebuie doar privită. Brăţările de aur care, fără nicio îndoială aparţin civilizaţiei dacice, vin să încununeze această istorie făcând-o şi mai evidentă şi mai strălucitoare.”

În încheiere ar trebui să revenim puţin la începutul discuţiei noastre şi anume la întrebarea de ce sunt brăţările atât de importante pentru istorie. Desigur că ele sunt incomode pentru mulţi dintre istoricii care şi-au făurit întreaga operă necunoscând existenţa acestor obiecte. Odată cu apariţia brăţărilor şi certificarea lor ca aparţinând perioadei de maximă înflorire a regatului dac, mari istorici, cu reputate opere la activ (unele chiar lucrări de căpătâi ale învăţământului istoric românesc şi european) vor fi obligaţi să-şi reviziuască întreaga atitudine şi să includă în chip onest brăţările de aur în operelele lor. Nu numai aceste brăţări de aur vor trebui băgate în seamă atunci când istoria va fi rescrisă ci şi zecile de mii de alte obiecte recuperate de la căutătorii de comori. Desigur că nu toate obiectele traficate de aceştia vor fi recuperate, dar însăşi mărturiile făcute de cei implicaţi în procesele care se desfăşoară, folclorul local care dă fără eroare dimensiunea jafului din Munţii Orăştiei trebuie avute în vedere de istoricii care se încăpăţânează chiar şi în faţa unor evidenţe să-şi calce pe mândrie şi pe orgolii. Nu putem învăţa la nesfârşit o istorie greşită şi nu putem persevera în acceptarea dogmelor pentru simplu motiv că istoria este departe de a fi o ştiinţă exactă. Nu putem accepta o istorie a dacilor scrisă de arheologii care au săpat sistematic mai puţin de 5% din Sarmisegetusa Regia. Tot aşa cum suntem incapabili să facem o analiză litereră corectă şi onestă a Luceafărului atunci când cunoaştem doar primele 2 strofe. Un lucru este dovedit şi unanim acceptat, o simplă lopată de pământ poate răsturna istoria, iar de data aceasta în lopată se aflau brăţările de aur ale dacilor care vor schimba cu siguranţă istoria noastră văduvită de adevăr.

11 comentarii:

geto-dacus spunea...

Cu parere de rau va spun ca ma cam indoiesc de autenticitatea bratarilor dacice din aur. Prea multe bratari gasite dintr-o data !
Cum ma indoiesc si de autenticitatea placutelor de plumb din sec 19 de la Sinaia (copiate dupa placi de aur care apoi au disparut). Acest caz imi aduce aminte de alte placi de aur(si ele disparute) gasite tot in sec 19, dar in America de catre Joseph Smith care a fondat cu acel prilej cultul Mormonilor.
Dar voi continua sa citesc tot ceea ce scriu dacologii si poate vom fi asa mai aproape de adevar. Succes lor.

Florin Croitoru spunea...

Eu mă îndoiesc de autenticitatea brăţărilor pt că arată prea noi şi pt că par a fi făcute prin presare cu ştanţa.Procedeul acesta este descoperit în perioada modernă.În antichitate s-a folosit şatanţa, dar prin batere,nu prin presare.Nu s-au găsit bani dacici făcuţi după procedeul în care au fost făcute brăţările.Dacă geto-dacii ar fi cunoscut acest procedeu de prelucrare ar fi făcut cu siguranţă şi bani de aur,argint,aramă în acest fel.Nu s-a găsit nici o monedă astfel prelucrată.
Eu nu ştiu de ce în această chestiune sînt întrebaţi tot soil de experţi plini de diplome,istorici,jurnalişti......şi de ce nu sînt întrebaţi bijutieri.Dacă bijutierii spun că s-a lucrat cu ştanţe prin presare e clar că brăţările sînt false.
Plăcuţele de plumb nu au fost din aur.Se vede după găurile de prindere şi după scris.Sînt două feluri de scris : unul în relief făcut prin turnare şi altul încrustat cu dalta ulterior.Nu ar fi putut să facă la vreo fabrică de cuie sau altundeva aşa ceva.Părerea mea e că sînt autentice,nu copii.

Mireanu spunea...

Si "chestia" cu placutele si "chestia" cu bratarile au un substrat politic :

1- Initial niste escroci(cred eu) au dorit sa faca bani cu trafic de "antichitati" false. Pentru ca in Romania nu existau prea multe lichiditati, le-au valorificat in Vest, naivi fiind si acolo cu duiumul. Totul s-a dat peste cap pentru ca sau careva s-a prins de fals si a inceput sa faca taraboi sau cineva nemultumit de partea primita a sifonat. Unele oficialitati romane(cum ar fi exministrul Iorgulescu), ca sa nu se faca de rusine, au inceput sa rascumpere asa-zisele bratari dacice. Ciudat este de ce s-a bagat ministrul Iorgulescu in aceasta daravela cand de fapt trebuia sa restituie c/v bratarilor cel ce incasase banii. Chiar ministrul sa le fi vandut initial ? Daca nu, pe cine incearca sa acopere ? Si tot ca sa nu se faca de ras exministrul Iorgulescu o tot tinea creanga cu autenticitatea bratarilor cand de fapt a rasuflat in presa afirmatia ca un bijutier ardelean le-ar fi executat, dupa lovitura de stat din 1989, cand era permis orice pentru debutul capitalismului salbatic pe pamant romanesc.
2- Este posibil ca niste servicii secrete straine infiltrate in Romania sa fi regizat toata chestia cu bratarile asa-zis dacice si peste 100 sau 200 de ani sa ne trezim ca se naste un "expert" care sa "dovedeasca" ca aceste bratari sunt prelucrate dupa specific maghiar si deci se poate zice ca dacii erau de fapt maghiari care au fost latinizati. In scenariu pot aparea si alte minoritati precum bulgarii, sarbii, ucrainenii, cumanii, slavii, etc, cine poate sti ce era in mintea diabolica a celui care a nascocit "chestia" cu bratarile.
3- In legatura cu placutele de la Sinaia se spune clar ca s-au gasit placute de aur dupa care s-au turnat placutele de plumb. Nu inteleg de ce zice Dl Florin Croitoru ca placutele de plumb nu au fost din aur. In SUA, in statul UTAH, religia dominanta este religia mormonilor. Aceasta religie este la ei cum este in statele islamice. Statul Utah are cei mai multi licentiati dintre toate statele USA, au un nivel de trai dintre cele mai ridicate din USA, sunt fara someri, cu cea mai buna asistenta sociala, etc. La ei povestea cu placutele de aur le-a fost de mare folos, i-a educat si civilizat, sunt cu mult peste noi. Nu cred ca la noi, povestea cu placutele de la Sinaia sa aduca un grad superior de educatie si civilizatie la romanii majoritari. Daca romanii ar face un salt spre educatie, moralitate, civilizatie si prosperitate, le-as accepta si eu ca adevarate.
PS. Scuze daca am fost cam dur in comentariu, este parerea mea si sunt constient ca ea s-ar putea sa fie si gresita. Daca am jignit pe cineva a fost fara voie si imi cer scuze.

Daniela Paler spunea...

Am urmarit cu mare interes reportajul "Romania te iubesc" de duminica 13 decembrie 2009 de pe canalul PROTV.
Marturisesc ca sunt uimita de lipsa de interes a autoritatilor intr-o problema extrem de importanta, care ar trebui sa implice pe fiecare roman.
Haide-ti sa facem ceva, sa nu mai lasam totul in seama autoritatilor.
Haideti sa informam autoritatile, sa facem si mai cunoscuta aceasta problema... pentru inceput macar.
Propuneti sugestii.
Va marturisesc ca profesia mea nu este a unui cautator de aur, sunt asistent universitar intr-o universitate de stat din Romania

Mireanu spunea...

Draga Mirela, initial si eu m-am entuziasmat de bratarile asa-zis dacice. Numai ca eu nu am citit numai parerile "pro" ci si parerile "contra". In Academia Romana sunt totusi oameni cu multa cultura. Ei nu s-au implicat in aceasta problema si bine au facut pentru ca problema bratarilor este o problema politica. Nu putem sa ne bazam istoria pe un fals. Destul s-a falsat in istoria noastra. Este similara problema bratarilor si cu problema placutele de la Sinaia. Aceste doua probleme in sine, prin neimplicarea Academiei Romane, s-a dat un verdict clar. Dezbaterea lor este insa folositoare pentru ca mai tine treaza atentia romanilor asupra istoriei lor si nu cad romanii in letargie.

Florin Croitoru spunea...

D-le Mireanu,d-ta scrii despre multe,gîndeşti rapid dar f superficial.Într-o singură postare ai atacat şi "rezolvat" mai multe probleme.
Pt brăţări merge să spui că nu ar fi originale căci arată ca noi şi sînt clar făcute cu ştanţa prin PRESARE , nu prin batere .Asta e părerea mea ,nu e confirmată de vreun bijutier.Nici un ban dacic nu a fost aşa făcut.Întrebare: cum de au fost dacii aşa proicepuţi să facă brăţările prin metota ştanţării dar pt bani sau chinuit să facă prin prin turnare ? Altă treabă este că mai există o brăţară de aur găsită mai demult şi care evident nu este făcută cu ştanţa ci cu dalta.
Plăcile de plumb arată a fi vechi. Unele urme de prindere arată că s-au folosit piroane de oţel făcute manual pe nicovală. Scrisul este în relief ceea ce arată că mai întîi s-a făcut un model din pămînt de turnat unde textul a fost scris pe doa,ca la ştampile.Dar pe unele plăci este şi scris săpat cu dalta. Dacă ai o placă de aur aşa de groasă, cu două feluri de scris (turnare,săpara) nu poţi s-o copiezi. Trebuie să refaci scrisul prin săpare.Cine credeţi că a fost aşa de meşter la fabrica de cuie din Sinaia să facă la fix asemenea falsuri care să arate şi vechi,să fi fost prinse şi prin pereţi şi să nu fi aflat nimeni mai ales că numărul de plăci a fost în jur de 200? Altă chestie este că toate plăcile de aur descoperite pînă acum sînt de fapt folii,sînt subţiri,iar scrisul este prin săpare.Nu se cunosc plăci de aur cu scris aşa de groase.
Eu am reuşit să despart bine doar un singur text (placa 16).Citirile lui Bucurescu, Olteanu sau Romalo sînt eronate.Se poate vedea şi auzi citit de mine acest text la http://florincroitoru.tripod.com/
"Daca romanii ar face un salt spre educatie, moralitate, civilizatie si prosperitate, le-as accepta si eu ca adevarate."
Eu văd că d-ta nu ai pic de logică dar nici o morală sănătoasă.Adevărul nu este în funcţie de gradul de civilizaţie,prosperitate,moralitate.....adică plăcile sînt sau nu originale indiferent cum sînt românii azi şi rămîn adevărate sau nu chiar dacă românii în viitor vor dipare.
Dv vă faceţi iluzia că oamenii plini de cultură pot rezolva problema brăţărilor. Este fals.Pt rezolvarea unei probleme trebuie să ai multe cunoştinţe specifice dar şi multă practică în domeniu ,nu cultură generală vastă. Aici este interesant ce spun bijutierii,nu specialiştii din academie în fizică,chimie,biologie etc.Dacă bijutierii spun şi demonstrează practic că brăţările au fost făcute prin presare cu ştanţa atunci ele sînt falsuri. În antichitate s-au folosit ştanţe pt bani, dar numai prin batere. Primii bani prin presare au fost făcuţi în sec 18.
Daniela Paler , s-a făcut proces, ceea ce arată că autorităţile se preocupă de asta.Ministrul I a dat ordin să fie răscumpărate brăţările găsite.Mai mult decît să fie puse în muzee pt ca oricine (şi specialiştii) să le vadă nu pot autorităţile să facă.Părerea mea este că ar fi bine să se facă o comisie guvernamentală sau parlamentară, care să întrebe diverşi specialişti dar nu numai istorici sau specialişti în artă care dau cu presupusul şi să publice lucrările lor.După aia ,mai vedem.

Florin Croitoru spunea...

Am recitit articolul Curajul de a te îmotrivi istoriei. Vreau să spun că:
1) Nu consider pe Aurora Păţan o distinsă cercetătoare. Nu a despărţit în cuvinte textul de pe vreo placă de plumb. Susţine doar pe dl romalo care are nişte despărţiri eronate ale acestor texte.Ca să justifice despărţirile de text fanteziste ale d-lui Romalo ,d-ra Păţan afirmă că limba dacilor nici nu ar fi fost din familia indo-europeană.În afară de asta îşi permite să facă diverse speculaţii despre ce scrie pe plăci fără să arate pe vreun text.Pomeneşte doar diverse cuvinte scoase arbitrar de pe plăci.Cu această metodă se pot scoate cuvinte în diverse limbi din orice text scris în scriptio continua.
2) Referitor la brăţări:
Contează puţin ce spun cercetătorii istorici indiferent de gradul lor; chiar academicieni. Faptul că sînt tobă de carte nu înseamnă că sînt şi foarte deştepţi şi că se pricep la subiectul în cauză.Chestiunea brăţărilor de aur dacice este relativ nouă.
Tocmai că nu trebuie lăsat loc de speculaţii,d-le Brilinski. De ce atunci au făcut speculaţii diverşi cercetători sau experţi ? Pe ce bază afirmaţi că aceştia au jalonat drumul? Ce garanţie prezintă ei ?dr. Barbara Deppert Lippitz a făcut vreun experiment? Nu .S-a uitat la brăţări şi a început să caute argumente pt autenticitatea lor.Chiar dacă vor proceda identic încă 100 de astfel de cercetători valoarea spuselor lor nu va fi mai mare pt că metoda este eronată.Trebuie făcute experimente de către oameni care au lucrat cu aur ,adică bijutieri de clasă, ca să ne spună cum anume au fost făcute. Dacă sînt făcute prin ştanţare-presare înseamnă că sînt false.
" Ulterior s-a procedat la poansonarea palmetelor".
Folosiţi un termen de specialitate pe care cred că nici nu îl pricepeţi bine. Cum s-a făcut poansonarea? Palmetele sînt egale. Cu un poanson era imposibil să nu fie diferenţe destul de mari.A experimentat cineva lucrul cu poansonul în acest caz? Cred că nu.
Pt forumiştii care nu ştiu exact ce este un poanson:
POANSÓN, poansoane, s.n. 1. Unealtă alcătuită dintr-o tijă de oțel sau de alt metal dur, de formă conică, triunghiulară etc., cu vârful gravat în relief, care servește la perforarea sau la marcarea prin presare a unor obiecte de metal, la confecționarea unor matrițe, la baterea medaliilor etc. ♦ Instrument ascuțit din oțel, folosit în tehnica gravurii. 2. Piesă a unei matrițe, cu un contur cu muchii tăietoare sau cu o suprafață de lucru plană sau profilată, care servește la decupare, detașare, imprimare etc. prin deformare plastică. 3. Unealtă cilindrică de os, cu vârful ascuțit, cu care se perforează pânza și se dă formă rotundă unor puncte de broderie cu găuri. [Pl. și poansonuri] – Din fr. poinçon.
Părerea mea e că brăţările acelea care arată ca noi au fost făcute cu o matriţă.
MATRÍȚĂ, matrițe, s.f. Unealtă cu o cavitate interioară, alcătuită din unul sau mai multe elemente, folosită la fasonarea, prin deformare plastică sub presiune, a unor materiale. ♦ Formă în care se toarnă literele într-o tipografie. – Din germ Matrize.

"Un alt argument este adus de către acelaşi reputat istoric, doctor Ernest Oberlander Târnoveanu, şeful Cabinetului Numismatic şi Tezaur din cadrul Muzeului Naţional de Istorie, care demonstrează clar că patina cu care sunt acoperite aceste brăţări este rezultatul unei îngropări prelungite în pământ de mii de ani"
Asta nu este demonstraţie,ci afirmaţie.În poză se văd fără patină. Oricum pt un falsificator aceasta nu este o problemă.
"....profesioniste din laboratorul Institutului de Fizică Nucleară Măgurele, care indică precis provenienţa aurului din care sunt confecţionate brăţările ca fiind din Munţii Apuseni, zona Brad - Valea Arieşului"
Exact acolo unde în anii 70 se scotea aur aluvionar.

Florin Croitoru spunea...

"Cercetările ulterioare întreprinse de arheologi, istorici fizicieni, chimişti, antropologi şi etnologi, au venit să confirme toate aceste argumente aduse în discuţie."
Văd că vă place să vorbiţi aşa în general.
"Angajat cu ziua de către căutătorii de aur, care se dăduseră drept speologi în legalitate, acesta afirmă că, deasupra gropii în care erau depozitate brăţările, creşteau doi fagi care aveau aproximativ 40-50 de ani. Deci, îngroparea cea mai recentă ar fi trebuit să aibe loc cu mult înaintea naşterii pseudobijutierului care este invocat drept confecţioner al falsurilor."
Nu cunoaşteţi. Se poate f bine îngropa ceva sub rădăcinile unui copac.Chiar şi un muncitor la Spaţii Verzi ştie bine asta.Eu zic să întrebaţi totuşi un inginer horticol.
Dacii prelucrau aur dar nu e sigur că ei au prelucrat aceste brăţări.

Mireanu spunea...

Stimate si draga Dle Florin Croitoru, daca as fi un specialist in istorie ati avea dreptate sa credeti ca abordez superficial problemele in cauza. Nu dau sentinte si nu garantez ca ceea ce spun este "ADEVARUL". Imi dau si eu cu parerea ca sa afle si specialistii cum privim noi, cei "prosti dar multi"(cu care ma indentific in mare masura) ceea ce se comenteaza in legatura cu istoria Daciei/Romaniei.
1- Ma bucur sa fiu pe aceeasi lungime de unda cu Dvs in ceea ce priveste bratarile de aur(dacice dupa unii);
2- Eu mi-aduc aminte clar ca de mai multe ori am citit ca placutele de plumb de la Sinaia au fost reproduse dupa placute de aur gasite la inceperaea lucrarilor la constructia Palatului Peles(?) si dupa terminarea reproducerilor Regele Carol a topit placutele de aur pentru plata constructorilor(?). Nu stiu de ce s-au mentionat si placutele de aur, pot fi mai multe variante, dar nu ma intereseaza. Din motivul de mai sus am fost neincrezator cu privire la placutele de plumb. As dori sa-mi spuneti daca totusi ceea ce a tradus Dl Romalo din placute este real sau nu. Sau a descifrat altcineva mai bine ?

Florin Croitoru spunea...

d-le Mireanu , sînt specialist în istorie pt că m-am ocupat cu asta din adolescenţă iar acum sînt un om bătrîn.
În privinţa brăţărilor nici eu nu am dat sentinţe pt că nu sînt sigur că au fost făcute prin procedeul de presare cu ştanţa.De aceea trebuie făcute experienţe de către specialişi (bijutieri), nu de către istorici,critici de artă,jurnalişti.Aceştia din urmă se pot exprima după aceea.Ei s-au exprimat cu mare siguranţă înainte de asta.
"Speciliştii" dv. (istorici etc. nu sînt interesaţi de ceea ce gîndesc alţi oameni.Puteţi fi sigur că ei nu citesc acest blog.
2) Plăcuţele de plumb:
Faptul că au fost de aur e doar o poveste.
a) au scris în relief făcut prin turnare.S-a scris pe o formă de pămînt iar apoi s-a turnat plumbul.Din aur nimeni nu a făcut aşa plăci groase şi nu a scris în acest fel.Au fost vreo 200 de plăci.
b) în general e scris neglijent pe plăci. Pe placa 16 de ex la mijloc dintr-o literă se vede doar 1/3 restul e acoperit de desen.Literele sînt la distanţe diferite una de alta dînd impresia falsă că a fost lăsat spaţiu între cuvinte.Unele litere nu sînt clar scrise.Nici vorbă de arhivă regală.
c) nu există nici o dovadă că ar fi fost din aur iar un asemenea secret nu ar fi putut fi ţinut.S-ar fi ştiut cine a lucrat la reproduceri, ar fi fot fotografii ale originalelor,reproducerile ar fi arătat noi şi fără urme de prindere , ar fi fost necesar să scrie cineva textele săpate cu dalta ,(vezi placa 16 de ex; are sus text prin turnare şi jos un text săpat ulterior, la rece), trebuia vîndut aurul........ori nimeni nu dă asemenea amănunte.
Traducerea Romalo:
Dl Romalo a despărţit aproape toate textele de pe plăci susţinînd că aşa a fost limba dacilor. Toate sînt eronate şi aceasta se vede din gramatica pe care textele despărţite de el o prezintă.Iată de ex varianta d-lui Romalo la placa 62 :SIUO AZO E SO AE LATRIUO EPO E TOSEO SO 2/ESCOE LIUEO BOEROBSETO AHIU MATO EPO 3/E UN DOE DEGIUNO HILEARCIU LO EGIEO OCI 4/EOIU MANO DE GIPRO PE O PADEO ANO E POC 5/O ESO SOROMESO E DAPIUGIEO ZORASO SO 6/IU FOILO LOE GIENUCLO DONETEPE IO 7/SOE BIUO ONLO IUZA TOPE LU ELO BOEROBIUS 8/ETO OROLIO ONSOTIUCIEO E DIUO .H. ZAPIUO 9/BERIUSO CARPODO MONGAIUO PORCIEDO ON 10/SONTO LUE BOEROBISETO DEIU HE 11/O ON USIUA DO PERESIO T 12/ALIUPIUCO SARMIGI 13/ETUZO POSERO LUE 14/BOEROBIUSETO SOE 15/STOPIUTO SO ECVE ERIGIER 16/IUO LUEO SO EZTESO .

Florin Croitoru spunea...

continuare:
traducerea d-lui Romalo la acest text:AI SAI MAGARI SI ALE SALE SUPERBE IEPE SI CAII SAI I-AU LUAT LUI BOEREBISTA . ACU , STAPAN AL IEPELOR E UN HILIARH DE 21 (de ani) .
LA IESIREA ACELORA MANATI DE FRICA NIMICIRII , PE O TERASA ROTUNDA SI PUTINA (mica) , A FOST SUPUS SI DAPIEGI . LUI ZURASE (Ziraxes) FIUL (poate nepotul ) SAU , I-A LUAT GENUCLA . L-A DAT PE ACELA SA FIE VIU CAND (probabil ,,atata timp cat’’) FOLOSESTE (,,sta in’’) TURNUL LUI BOEREBISTA INSUSI .
OROLES INSOTIT DE H(iliarhii) ZAPIU , BERIUSU , CARPODU , MONGAIU , PORNESC IN URMA (,,urmarirea’’) LUI BOEREBISTA . DAU DE ACESTA IN USA SANCTUARULUI DIN VARFUL INALT AL SARMISEGETUZEI . STAPANIREA (probabil cu sens de ,,puterea’’) LUI BOEREBISTA ESTE STAVILITA . EGALII SAI RASCULATI AU LUAT A SA STAPANIRE .
Lucrări aşa de proaste poate face oricine în mai puţin de două ceasuri. Şi dl Bucurescu a făcut despărţiri de texte dacice la acelaşi nivel cu dl Romalo.
Eo am separat complet un singur text dacic ,placa 16. Sînt de altfel şi singurul care a prezentat şi textul citit; îl puteţi auzi cu Media Player la http://florincroitoru.tripod.com/
Chiar aş vrea să-l aud pe dl Romalo citind un text dacic.
E clar că textele au fost scrise într-o limbă, deci la despărţire textele trebuie să arate caracteristicile vreunei limbi.L dl Romalo ce e? E prin vreo familie de limbi ceva asemănător? Înseamnă că dacii au vorbit cum nu a mai vorbit nimeni pe lumea asta.
În prezent lucrez la placa 120