duminică, 27 ianuarie 2008

JURNAL DE SARMISEGETUSA I


De când mama m-a adus pe lume, de peste 1000 de ori am urcat la cetatea de scaun a regilor daci. În 2007 am bătut drumul Sarmisegetusei de 84 de ori. Doar de două ori singur. În rest cu alţii.În total vreo 450 de suflete pe care le-am însoţit. Pe mulţi i-am uitat fără să vreau. Vârsta îşi spune cuvântul ! ! ! Aşa că, pentru a povesti nepoţilor fără erori, am hotărât să scriu aici de câte ori urc cu cineva acolo sus. În 26 ianuarie, pe o zi cu un cer albastru cum numai acolo se poate vedea, am călcat pe zăpada neatinsă a Incintei Sacre cu un grup de copii din organizaţia Cercetaşilor. Scout cum se spune în limbaj academic. Liviu Mureşan cu Mircea şi Maia au organizat o echipă cu care am petrecut o zi de memorat la Sarmisegetusa. Presărată cu de toate, cu veselie şi cu nervi, cu bocanci şi cu teneşi prin zăpadă, cu derapaje pe gheaţa drumului, cu mult soare, cu Delia alături şi cu nelipsitul şi fericitul câine Ajax. Bineînţeles că, ceva aşa de fain, nu putea să se încheie fără tradiţionalul pui cu mujdei şi pită caldă la Hanul Dacilor.

Un comentariu:

besica spunea...

Cand ai dus-o, pe sora ta, ultima data acolo?