luni, 13 aprilie 2009

Nudism şi sex în INCINTA SACRĂ



Am trăit s-o văd şi pe asta. Cum au reparat puţin autorităţile drumul de aces spre Sarmisegetusa Regia, cum au apărut tot felul de imbecili pentru care până acum drumul li se părea inaccesibil. Am fost de sute de ori la Sarmisegetusa, am văzut de toate, dar parcă aşa ceva, niciodată. O zăbălată s-a aşezat lângă Marele Sanctuar, şi-a tras pe ea costumul Evei, de dinaintea mărului cu pricina, şi ridicând mânile spre ceruri aştepta, bag samă, să pogoare ceva sfinţi s-o fecundeze. Doamne feri de o fecundare de asta, că nu ştiu ce ar fi ieşit. Sigur că sfinţii i-au întors dosul că era şi naşpa pe de-asupra şi săraca a rămas doar cu iluzia sau cu dorinţa. Mai încolo, după soarele de andezit, două balabuste se călăreau de mama focului, tot dezbrăcaţi, bineînţeles. Nu am văzut cu ochii mei intromisiunea, nici nu ştiu dacă ea era posibilă din cauza grăsimilor ce debordau din corpurile celor doi, dar ştiu că am asistat duminică la cea mai grotescă experienţă a mea din ultima jumătate de secol la Sarmisegetusa. Nesimţirea, se vede că nu are margini. Atât a celor care nu înţeleg că aceasta este INCINTA SACRĂ a dacilor, cât şi a celor care permit aceste lucruri, fiind plătiţi din bani publici tocmai pentru a le împiedica. Măi imbecililor, când mergeţi la o mânăstire vă obligă maicile să va puneţi chişchineu pe cap şi fustă lungă peste bulanele goale, şi voi veniţi aici, în templul spiritualităţii româneşti şi vă expuneţi pilozităţile şi nesimţirile gândind că doară, doară vă dă naiba vreo energie binefăcătoare. Bine că nu aţi ras şi o halbă de pişălău ca să vă luaţi şi desertul. Arză-vă blestemele dacilor şi staţi departe de Sarmisegetusa cu nudităţile voastre că s-ar putea s-o păţiţi rău de tot. Pe cei ce citesc ce am scris aici şi nu au legătură cu nesimţirea îi rog să scuze limbajul dar să ştie că . . . N U M A I P O O T ! ! !

7 comentarii:

nona spunea...

N-ai avut o galeata de apa de izvor, sa-i racoresti putin?

ISTRA spunea...

La câtă grijă are statul român de Cetate...nu cred că mă mai poate mira ceva. Mă poate doar mâhni...
Nu e de blestemat, Nunu, ci de rugat Celui de Sus pentru a le lumina sufletele.
PS: Iar mi s-a făcut un dor năpraznic de a mă afla acolo...

umbre spunea...

problema mare e ca cei de azi nu mai cunosc semnificatia cuvantului "sacru"..nu stiu ce e, cu ce se mananca..daca la manastiri n`ar sta calugarii cu ochii pe ei sa arate decent, s`ar intampla si acolo la fel..am vazut cu ochisorii mei prin moldova cum o panarama si`a scos fusta data de calugar cu doar 1 minut inainte..
E tris cand auzi, e dureros cand vezi..si cred ca cel mai mult doare neputinta de a face ceva concret..pai ce meritau respectivi...Doamne iarta-ne..

mandalandala spunea...

Incredibil. Nu ma mira ca se intampla asa ceva, dar sa le si vezi chiar ca ramai marcat.Daca ramaneam tarani am fi avut frica de Dumnezeu.

raluca spunea...

Trebuia folosita bata din dotare. Sa vezi ce repede se racoreau nesimtitii/nesimtita!

Get de Rhamidava spunea...

Am facut candva un comentariu la o situatie asemanatoare pe blogul Editurii Dacica. cred ca se potriveste si in aceasta situatie.
IATAL: Evolutia umana este clar ascendenta per total, dar ea trebuie descompusa pe mai multe paliere ce pot inregistra valori pozitive sau negative ; dar, ca sa gasim un numitor comun al evolutiei umane, eu cred ca ne-ar folosi o comparatie cu un element din natura.
De exemplu o nuca!!!! (considerand ca si ea a fost creeata de Dumnezeu)
Deci umanitatea este ca o nuca, intro anumita faza de dezvoltare.
Unde este evolutia, bunatatea (miezul) in nuca? la interior, dincolo de un invelis verde si rau la gust = instinctul natural-animalic la Om; dincolo de o coaja tare lemnoasa si moarta = rautatea din Om.
Cum ajungem la miezul nucii = bunatatea la Om? Spargand coaja = rautatea. Cine? Cum? si Cand? va sparge “coaja” vei intreba.
Eu cred ca raspunsurile sunt: Noi, Dumnezeu stie, Atunci cand va veni Timpul.
Deci, cu cat este nuca mai mare, cu atat are mai mult invelis amar si o coaja mai tare dar si un miez mai bun.

Get de Rhamidava spunea...

Daca v-ar fi vazut venind spre ei, imbracat in dac, cu cusma pe frunte si toiagul cat un munte ar fi intrat in pamant de rusine. De fapt, acolo le-ar fi locul, IN PAMANT.